dromichaetes.eu

Sunt de acord cu cei care spun ca vina asupra crizei politice actuale este impartita intre toti actorii. Insa pe 22 noiembrie, respectiv pe 6 decembrie nu este vorba despre alegerea parlamentului, nici macar nu este vorba despre ce tip de parlament sau de parlamentari ne dorim, ci despre presedintele care vrem sa ne conduca tara in urmatorii 5 ani.

Insa nu sunt de acord cu ideea [care se insinueaza tot mai insistent] ca aceasta criza politica este din vina constitutiei. Si ca ar fi vorba prin urmare de o criza constitutionala. 

Daca Traian Basescu [si sustinatorii] invoca un drept al sau care decurge din Constitutie, drept conform caruia poate numi orice premier, whomever he damn well pleases, in ciuda unei majoritati parlamentare, atunci sa fie lasat sa isi exercite acest drept [semnalez totusi ca nimeni nu i-a ingradit pana acum acest drept presedintelui - pentru simplul fapt ca nu are cum]. 

Numai ca, daca tot isi exercita dreptul sau, presedintele ar trebui la fel de bine sa isi asume si consecintele care decurg din exercitarea acestui drept, vorba lui P.J. O’Rourke [pe care eu nu o impartasesc, dar pe care presedintele Traian Basescu ar trebui sa o admita ca valabila, de vreme ce se da drept om de dreapta]:

There is only one basic human right, the right to do as you damn well please. And with it comes the only basic human duty, the duty to take the consequences.

S-a ajuns la un asemenea grad de aberare incat ma intreb ce vom face cand se vor termina alegerile prezidentiale. Cu ce vom mai ramane din toata mascarada asta de doi lei? Azi vad pe Antena 3 titlul urmator la stiri: “Negoita negociaza in partid” dupa care putin mai jos scrie: Liviu Negoita discuta cu Adriean Videanu si Vasile Blaga. Ce ar trebui adica sa cred? Ca premierul desemnat negociaza cu colegii lui de partid (sic!!!), incercand – banuiesc oare corect - sa isi impuna viziunea sa de guvern si de program politic, dar, helas, Negoita nu are un program propriu, pentru ca si l-a asumat pe cel al cabinetului Croitoru.

Romania bunlui simt? Nu, o Romanie de prost gust foarte foarte prost…

Just thinking: desemnarea lui Liviu Negoita pentru functia de prim-ministru pe care tocmai a comis-o presedintele Basescu are si un merit ce nu poate fi ignorat: il face pe Klaus Iohannis sa para si mai bun.

Ce nu intelege Traian Basescu este ca am ajuns in punctul in care nu este vorba despre o competitie intre primari: unul de la Sibiu si unul al sectorului 3, vizibil mai mare decat Sibiul ca numar de locuitori si probabil mult mai mare si la bugetul pe care il are de cheltuit. Poate mai mult ca niciodata pana acum, Traian Basescu da impresia unui om care bajbaie in intuneric…dupa ce tot el a stins lumina.

Am primit acest mesaj in comentariile de pe blog:

 La Valea Plopului sunt 230 de copii pastoriti de catre parintele Nicolae Tanase, care nu mai au ce manca. Va dati seama ce durere trebuie sa existe acolo, sa vezi ca dupa atatia ani in care parintele s-a zbatut sa le ofere un camin celor care aveau atata nevoie, se vede acum in sitiuatia in care nu mai are ce sa le ofere ca hrana micutilor!

Poate unii dintre noi avem copii si stim ca mai presus de noi ca adulti intotdeauna vor fi ei, cei mici.

Poate unii inca nu avem copii, dar este lesne de imaginat ce inseamna sa ai in fata ta un copil care iti spune ca ii este foame.

Va rugam, ajutati daca puteti!

Informatii si contact: http://www.valeaplopului.com/enContact.php

Am fost acolo acum cateva luni impreuna cu cativa prieteni dragi incurajati de Lia Stoica de la Oameni Darnici. Am vazut niste copii minunati, care te uimeau cu buna lor crestere. Ne-au raspuns frumos si prompt la toate intrebarile noastre stanjenite. 

Ce a facut parintele pentru copiii aceia abandonati, orfani sau lasati in grija acolo nu poate fi descris sau apreciat la modul corect. Am fost profund impresionati, si eu si sotia mea. Parintele si comunitatea de acolo au construit un camin primitor pentru toti acei copii singuri. Acum trebuie ajutati.   

Asa ca dati curs mesajului de mai sus si daca aveti cu ce [intodeauna se gaseste cu ce] ajutati. Ajutati umanitatea din voi.

Referendumul lui Basescu este imoral pentru ca este folosit de un candidat la presedintie in lupta electorala. Dar referendumul este si incorect pentru ca cere alegatorilor sa se pronunte intr-o chestiune pe care nu o pot aprecia in mod corect.

„Sunteţi de acord cu trecerea la un Parlament unicameral în România?” [din decretul semnat de Traian Basescu pe 22 octombrie 2009]

Sa intrebi alegatorii daca vor unicameralism este tot una cu a iesi pe strada si a intreba primul trecator daca este de acord cu trecerea tuturor motoarelor pe diesel…O chestie neserioasa pe foarte multi bani vanduta prostilor din targ pe post de favoare.

Basescu a semnat decretul ieri. Insa motivele pentru care ar trebui redus numarul de parlamentari si de ce modelul unicameral ar trebui preferat  [in situatia Romaniei] celui bicameral nu au aparut. Ma refer aici la motive care sa stea in picioare, nu la exemple inselatoare de genul Senatul SUA are mai putini senatori decat Senatul Romaniei.

Din pacate in spatiul public nu se discuta despre lucruri care ar trebui sa intereseze alegatorii, pentru ca lovesc in interesele lor directe. Cateva lucruri sunt de notat aici:

1. Norma de reprezentare. Daca reducem numarul de parlamentari inseamna ca marim automat circumscriptiile electorale, consecinta directa fiind diluarea si mai mare a legaturii si asa foarte slabe dintre ales si alegatorii din circumscriptia lui, fara sa mai vorbim despre micsorarea importantei votului individual in alegerea unui anume candidat.

Din pacate nu se discuta despre norma de reprezentare, ci despre presupuse cheltuieli care ar putea fi economisite cu reducerea numarului de parlamentari si eliminarea unei camere. Maniera asta de-a dreptul contabila de a privi asupra functionarii unei institutii fundamentale [care este parlamentul, mai mult decat presedintia] este o amenintare mai mare pentru democratie decat , sa spunem, actele de coruptie care ar putea fi comise de parlamentari. Pentru ca loveste nu in membrii care compun la un moment dat institutia, ci in suportul popular pentru ideea politica asociata cu si reprezentata de institutia in sine.

2. Structura parlamentului. Lasand la o parte faptul ca electoratul nu este din start in masura sa ia o decizie informata despre unicameralism/bicameralism, reducerea parlamentului la o singura camera face adoptarea legilor mai rapida, adica mai usoara, dar nu conduce in mod neaparat la o legislatie mai buna. Or aici este o mare problema, pentru ca eficienta parlamentului ar trebui judecata dupa “utilitatea” legilor adoptate, nu dupa rapiditatea cu care o lege trece prin parlament. De altfel, nici reducerea numarului de parlamentari si nici unicameralismul nu rezolva problema guvernarii prin ordonante de urgenta, care la noi a devenit un fenomen de proportii.

Mai mult, mai putini parlamentari inseamna mai putini membri in comisiile parlamentare si un pool de expertiza considerabil mai mic. Asta ar da si mai multa apa la moara celor care afirma [chiar astazi] ca expertiza nu se gaseste in parlament, ci la ministere, fapt care indrituieste guvernul sa propuna legislatie parlamentului spre aprobare, reducand astfel parlamentul [ales de electorat] la o masina de adoptat actele emise/produse de guvern [numit, nu ales].

In schimb, un parlament bicameral ar produce rezultate mai informate si un decision-making mai transparent, in orice caz mai prezent in atentia publica, crescand posibilitatile de interventie asupra unui act legislativ in scopul imbunatirii. Scopul nostru general ar trebui sa fie tocmai cresterea - iar nu reducerea - posibilitatilor ca un proiect de lege sa fie amendat/modificat de o maniera echitabila pentru toate partile afectate de legea respectiva. Reducand parlamentul la o singura camera ne reducem posibilitatile nostre de a indrepta legi strambe. In felul asta nu vom avea un parlament mai eficient pentru noi, ci unul mai eficient pentru guvern.

Addendum:

“Deci, opţiunea mea este ca cifra maximă să fie consfinţită prin votul poporului, şi niciun politician să nu îşi permită să treacă peste acest vot. Sigur, efectul eventualei aprobări a referendumului ar fi că politicienii nu vor putea să facă omisiune de voinţa românilor şi ar trebui să treacă la revizuirea Constituţiei, pentru a pune Constituţia în acord cu voinţa poporului.” [din Declaraţia de presă a preşedintelui României, Traian Băsescu, 22 octombrie 2009]

 Intrebare: cine a stabilit “cifra maxima” de 300 de parlamentari si din a cui autoritate pentru a fi consfintita prin votul poporului? De ce nu 350? Sau 250? Daca am aplica regula-cub, la numarul de locuitori ai Romaniei am avea nevoie cam de 280 de parlamentari. Dar regula-cub [radacina cubica din numarul populatiei], se stie, nu este potrivita pentru orice regim constitutional…

Ce spuneau niste oameni care stiu mai bine prin 96-97:

“The key condition to make separation of powers work in favor of votersis that no policy can be implemented unilaterally, i.e. without the consent of both bodies [executive and legislative]. If public bodies with opposing interests could make independent claims on government resources, without any joint decision-making, the voters would suffer disastrous consequences. Separation of powers then worsens accountability by creating a «common pool» problem.”  [Separation of Powers and Political Accountability, Torsten Persson, Gerard Roland, Guido Tabellini]      

Rog pupila marita pe urmatoarele doua poze:

Poza din dreapta a rezultat dintr-o cautare pe gugal, e dovedit ca in poza apare faimosul Chinez [garanteaza Iulian Comanescu pentru el]. 

Poza din stanga: acum sa vad daca ghiciti…