Sfetnicii straini care ajung sa consilieze strategic partide si politicieni de la noi din tara au in general o misiune ingrata: pentru ca trebuie sa furnizeze miracole. Asteptarea din partea “clientului” este intrecuta ca dimensiune poate doar de amploarea pe care vestea aparitiei lor in peisajul politic romanesc o cunoaste in massmedia.
Sa ma explic. Ingrata nu pentru ca fabricarea unui miracol electoral sau de alta natura politica ar fi indeobste un lucru dificil pentru ei, ci pentru ca la mijloc este vorba tocmai despre un miracol, care altfel [adica fara moshitul lor extern] nu s-ar intampla de fel.
Pentru consultantul strain cu experienta [dobandita pe meleaguri mai...] sosirea in Romania nu e deloc intamplatoare. Si de altfel nici benevola. S-ar gasi cu greu cineva care sa paraseasca un mediu politic pe care il cunoaste la perfectie pentru a se angaja intr-o misiune de explorare in teritorii ostile. De aceea sosirea consilierului strain in Romania este rezultatul unei pregatiri [si negocieri] incepute cu mult timp inainte. In ciuda aparentelor, miracolele nu sunt din principiu solutii gasite peste noapte.
Contractul semnat [si palma batuta] il transforma pe consultantul strain in obiect al deciziei politice. Fapt pe care il cunoaste. Il anticipeaza chiar. In orice caz este obisnuit cu el din practica indelungata [dobandita pe meleaguri mai...]. Numai ca in Romania decizia politica este foarte relativa. Ca si adevarurile pe care se bazeaza. Daca [in cunostinta de cauza] consultantul politic se poate acomoda cu aceasta constatare atunci este capabil sa treaca la nivelul urmator.
Pregatirea directa cu informatii de la sursa [clientul platitor], dar mai ales din alte surse [nu va inchipuiti ca e naiv] ii da posibilitatea consultantului strain sa inteleaga singur complexitatea problemei. Cu mici variatii ce tin mai mult de decor decat de natura lucrurilor are in fata sa trei scenarii:
A. Conducerea partidului [politicianul] are nevoie de el pentru a-si sustine in fata propriilor membri [camarazi sau colegi in functie de culoarea politica] o pozitie anume sau un proiect. Consilierul nu face decat sa transmita un mesaj [posibil foarte pertinent] care altfel in buna traditie romaneasca nu ar fi auzit/ascultat cu adevarat. Adevarurile pe care le poate rosti consilierul strain sunt insa limitate. Nu poate in nici un caz [fara a compromite obiectul contractului] depasi mandatul primit, care nu precizeaza nicaieri ca relatia dintre clientul platitor [conducerea] si clientul tinta [partidul in genere, conducerea extinsa, membri influenti] poate fi pusa in pericol. Aici e ca mersul pe gheata subtire. Fiecare greseala inseamna un esec total si definitiv.
B. Conducerea partidului [sau din nou politicianul] are nevoie de consultanta pentru motive pe care [fiind obscure] nu le poate comunica in intregime consilierului strain. Consilierul ofera practic un pachet complet, insa conducerea “traduce” din consultanta doar acele pasaje [considerate de conducere] relevante pentru situatia politica specifica [si telurile politice obscure] in care se afla partidul [politicianul]. Consilierul strain joaca aici doar un rol marginal, fiind intotdeauna in mijlocul evenimentelor fara sa fie insa nici macar un moment si in mijlocul deciziilor [desi posibil i se creeaza iluzia]. Mesajul sau nu va fi auzit/ascultat in intregime. De altfel, el cunoaste foarte bine cine este clientul platitor, insa nu are habar cine este clientul tinta [obscurizat de motive obscure].
C. Consultantul “monstruletz”. Este cosmarul oricarui consilier strain. Si totusi utilitatea sa este evidenta. In acest caz consultantul nu reprezinta catusi de putin un “purtator de mesaj” [care transmite ceva adica], ci un “nume”. El apare ca o aberatie a naturii [fiind "monstruletz"]. Un urs de plimbat pe lant, destinat sa aduca si mai mult fum si ceata in jocul politic pentru a face viata adversarilor politici mai grea [si/sau mai diversificata].
Ca alegator aflat in tema confuzia creata de existenta celor 3 scenarii si [pe cale de consecinta] dilema in care ajunge in acest punct consultantul strain nu ma bucura catusi de putin. In mod cu totul natural consultantului strain ii va fi greu sa aleaga una dintre variante. Pericolul care il pandeste este insa [de obicei] o combinatie din toate trei.
Altfel toata problema asta a consultantilor straini care ne viziteaza meleagurile [meleaguri mai putin ...] ma lasa rece. La urma insa se gaseste unul care sa spuna:
“A venit, le-a spus doua vorbe [pe care le putea spune oricine], le-a luat banii [multi] si a plecat la el acasa. Pai daca-s prosti…”
nu e chiar asa, dar esti pe aproape
Ca orice piata a serviciilor, si cea a consultantei politice se deschide si suporta multe, nimic nou sub soare.
@Semantic
Din pacate, piata aceasta a consultantei politice este dominata de o perceptie negativa. De aceea se si instrumentalizeaza politic prezenta consultantilor straini in Romania. Unde in alta parte constituie o normalitate in Romania reprezinta o anomalie. Unul dintre motive le numeste si kiki intr-un comentariu pe blog la Dan Andronic
Pe orice piata de servicii exista perceptii negative, fara exceptie, iar clientii si publicul cu perceptiile lor, pozitive si negative, nu pot fi blamati, cel mult educati si convinsi de contrariu, mai devreme si mai tarziu.
Cel mai simplu e sa vehiculam “teoria bizonului”.
@Semantic
ai putea sa-mi explici in ce consta “teoria bizonului”? Daca intuiesc bine, e vorba de manipulare?
Update: In material nu abordam tema manipularii decat incidental. La scenariul B. Dar aici insusi consultantul poate fi victima manipularii.
Mare Rege,
Postul tau incepe cu: “Sfetnicii straini care ajung sa consilieze strategic partide si politicieni de la noi din tara au in general o misiune ingrata: pentru ca trebuie sa furnizeze miracole.”
Mai pe sleau, asta este nivelul din Romania, bizonul este impresionat doar de un anumit tip de actiune.
Las la o parte faptul ca descrierea primelor 2 scenarii, A, B demonstreza inclinatia mai mult spre o abordare pragmatica decta spre una magico-miraculoasa.
Si inchei cu “pai daca-s prosti”.