Dupa isteria de weekend care a dat peste cap programul oamenilor modesti de mici si bere [poate apare o noua boala: ulcerul Basescu] se revine incet la tonul mai calm si la judecata mai echilibrata. Furtuna a trecut. Voci singure pot fi auzite [sau citite]. Se pun lucrurile in rost. Asa cum trebuie.
Dan Tapalaga scrie un articol despre nuante. Pe care abia acum putem sa incepem sa le cautam. Iar Doc se justifica [desi nu trebuia] de ce iesirea presedintelui nu il priveste pe el. De parca Elena Basescu ar fi fost problema. Altii, mai isteti, se tin de poante in continuare. Aflam de exemplu cum google a ajuns pe post de arma anti-ciutacu. Il felicit pe Genialul Inginer pentru sporirea zestrei de notorietate. Desi vine cu un pronuntat nachgeschmack [gust amar]: Ciutacu nu a ajuns faimos, ci notoriu.
In toata aceasta atmosfera relaxata [parca nici nu ar fi luni] rog pe toata lumea un singur lucru: discutam moderat all right, dar nu se face sa uitam [adica sa trecem usor peste] abuzurile [stilistice, de gandire etc.] la care am asistat in ultimele zile. De toate partile [vedeti ca sunt mai mult de doua!]. Nu uitati de extremi asadar!
Un link pentru pastrarea memoriei gasiti aici.
“Iar Doc se justifica [desi nu trebuia] de ce iesirea presedintelui nu il priveste pe el.”
Nu, nu. Eu am demonstrat acolo ca Elena Basescu nu era un subiect de presa, daca aceasta ar fi fost intr-adevar impartiala. E evident ca iesirea presedintelui ma priveste, de vreme ce scriu despre ea, nu?
Doc,
atunci in ce fel te priveste? Problema lui Basescu nu a fost tratamentul unei parti a presei fata de fiica Elena Basescu. Ci faptul ca presa a folosit-o pe Elena Basescu sa ajunga la tatal presedinte. Ca Elena Basescu nu ar fi trebuit sa fie un subiect de presa in sine, sunt de acord cu tine. Subiectul ar fi trebuit sa fie PD-L. Numai ca astia, tonomatii, s-au prins de figura si in loc sa loveasca [cu efect moderat] in casul dulce al tinerilor pd-listi care aplauda dinastizarea organizatiei de partid s-au concentrat pe fetita lui tata. Apropo, ce ditamai contrastul intre “copilul timid” si “fiara” de presedinte care se ia la tranta cu sistemul mafiot.
Ma priveste din motivul care-l expun in articol. Ca si o buna parte din presa, presedintele judeca cu ditamai dubla masura; si nu e prima oara cand o face. Doreste sa fie tatal de familie care-si protejeaza copilul de atentia presei? (nici macar nu pot sa-i spun rautacioasa, in cazul asta – au lucrat cu materialul clientului) Atunci trebuie sa inceteze sa mai fie politician, sau macar sa-ti tina fiica inafara acestei categorii. Vrea, nu vrea, e una care este, TREBUIE, sa fie supusa atentiei mediatice.