Chiar daca alegerile parlamentare au fost decuplate de cele prezidentiale, nu era foarte greu sa-ti dai seama ca partidele nu vor renunta la logica de pana acum a candidatului-locomotiva [de altfel perfect legitima], ci o vor reinventa si reformula prin propunerea [cu rol simbolic si mobilizator] unui candidat la functia de prim-ministru. Anuntarea unei asemenea candidaturi exprima de fapt vointa de a cuceri puterea [Dan Selaru incheia astfel articolul sau Logica politica pe la sfarsitul lui iulie 2008: "Scopul oricărui partid e să guverneze, restul sunt palavre."].
Ceea ce o asemenea candidatura ar mai trebui sa exprime [nu sunt sigur ca la noi o face] este seriozitatea cu care partidul/partidele respectiv[e] priveste/privesc actul guvernarii si mai ales competenta lor institutionala. Caci functiile partidelor politice sunt nu numai a). de reprezentare, agregare si mobilizare a unor interese din societate, sau b). de filtrare, reglare si control [vezi si articolul scris de Doc despre rolul uitat al partidelor politice], ci si c). de organizare a parlamentului si guvernului [deci o functie institutionala sau procedurala]. Astea ar fi consideratiile de ordin teoretic – ca sa spun asa.
Revenind la concret, candidaturile deja anuntate [Calin Popescu Tariceanu, Mircea Geoana, Theodor Stolojan] deriva din functiile generale ale partidelor care le sustin si – la fel de mult - din logica competitiei electorale. La care competitie insa participa si alti actori [iar unii dintre ei cu atributii constitutionale]. Ajunge o maciuca la un car de oale:
“Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru şi numeşte Guvernul pe baza votului de încredere acordat de Parlament.” [Constitutia Romaniei, art. 85, alin.1]
si
“Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru, în urma consultării partidului care are majoritatea absolută în Parlament ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament.” [Constitutia Romaniei, art.103, alin. 1]
P.S.1: Aluzia falica [maciuca], semnalizand principiul ordonator al universului politic romanesc, a fost absolut accidentala, insa exprem de graitoare. Tariceanu, Geoana si Stolojan vor da pana la alegeri un examen foarte serios de stabilire a sexului: ori arata ca au oua pentru a deveni prim-ministru, ori raman “fetitele” barbatului Basescu.
P.S.2: In cazul lui Stolojan oricum ai da-o tot hermafrodit iese. O fi oare din cauza ca-i facut din bucati?
0 Responses to “Primii-ministri ai partidelor noastre”